În urmă cu aproape un an de zile, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, decidea ca în noaptea dintre ani, în toate bisericile de pe
teritoriul Patriarhiei Române, să se săvârşească Acatistul Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, urmat de Tedeumul de mulţumire şi
rugăciunea Apărătoare Doamnă
Din păcate această decizie, a fost interpretată de „binevoitori” ca o
frică a sinodalilor de a lupta cu diavolul, urmând apoi o serie de
invective atât la adresa PS Corneliu cât la şi la adresa PF
Daniel(invective pe care nu le vom cita aici pentru că nu fac cinste
unui creştin ortodox şi nici nu dorim să facem reclamă site-urilor
respective).
Desigur lupta cu demonii este o luptă continuă, care nu cunoaşte pauze,
însă trebuie luat în considerare mai multe aspecte, care fac ca
practica citirii Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, să nu fie
indicată tocmai de ziua prăznuirii sfântului:
1. Praznicul
Tăierii împrejur a Domnului şi ziua de sărbătorire a sfântului Vasile
urmează imediat după praznicul Naşterii Domnului, praznic care se
încheie în data de 31 decembrie, în perioada de praznic Biserica a
hotărât ca postul să înceteze, sărbătorile fiind motiv de bucurie,
astfel că nici preotul săvârşitor, nici primitorul nu pot să facă o
asceză mai severă decât de obicei, mai ales că este necesară ţinerea
postului negru şi practicarea abstinenţei
2. Trebuie
ştiut că molitfele sfântului Vasile cel Mare, nu se citesc pentru orice
fel de nevoi, o simplă consultare a unui Molitfelnic(carte de cult ce
conţine rânduiala unor taine, ierurgii şi a unor rugăciuni pentru orice
trebuinţă din viaţa credinciosului) ne va arăta că Biserica a rânduit
rugăciuni pentru toate nevoile şi neputinţele, altfel spus nu vom trata
durerea de dinţi cu citostatice, nici cancerul cu Algocalmin.
Luând
în considerare că Moliftele Sfântului Vasile cel Mare sunt rugăciuni cu
un scop precis, fiind citite DOAR celor care se află într-o stare gravă
de posedare, căci analizând mai atent păcatul şi acesta este o formă
prin care diavolul are putere asupra omului, totuşi nu citim exorcsimele
unuia care este stăpânit de exemplu de păcatul fumatului sau al
curviei, ci duhovnicul după spovedanie îi dă un canon pentru a-l ajuta
să scape de această patimă.In cazul molitfelor trebuie ca atât
primitorul cât şi săvârşitorul trebuie să ţină o perioadă de post mai
aspru, să se spovedească, să săvârşească Sfânta Liturghie, iar
primitorul să participe şi să se împărtăşească şi apoi să îi fie citite
Molitfele, deoarece molitfele nu sunt doar nişte formule magice care se
rostesc de către un vraci, iar primitorul este doar subiect pasiv în
ritual.
Din
păcate asistăm azi la o utilizare excesivă a molitfelor mai ales în
mănăstiri( şi aş putea da exemple de notorietate unde acestea sunt
citite pe bandă rulantă din interese mai mult sau mai puţin lumeşti) de
aceea decizia Sf. Sinod este mai mult decât binevenită mai ales că NU
este o decizie care să interzică citirea lor ci un îndemn de revenire la
normalitate, prin respectarea unor norme de trăire duhovnicească,
pentru a se evita transformarea citirii molitfelor într-un circ ieftin,
prilej de câştigat bani şi pierdere a mântuirii.
Sursa: http://gandireortodoxa.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu