Rugăciunea de duminică

Rugăciunea de duminică

Ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea şi ai răscumpărat pe om. Ţie deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin şi-Ţi mulţumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai făcut şi le faci tuturor făpturilor Tale.

Inima mi se bucură şi se desfătează când stau şi cuget cum că numai Tu Însuţi eşti Dumnezeu Atotsfânt, Atotânţelept, Atotputernic, necuprins, încât nici o bunătate şi nici o mărire nu-Ţi lipseşte. Tu eşti Unul Dumnezeu în Trei Feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat şi Te mărturisesc şi Te măresc, Ţie mă închin şi-Ţi servesc pururea, cu toată inima şi cu toata puterea.

O, Părinte Sfinte, îndură-Te de noi! O, Binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuieşte-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi Darul şi acoperământul Tău!

Mult îndurate Stăpâne, rogu-Te, să uiţi păcatele mele cele multe, după mulţimea îndurărilor Tale. Mulţumesc din toata inima pentr-u bunătăţile ce-mi trimiţi în toate zilele, mai vârtos însă pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulţimea păcatelor mele, ci aştepţi căinţa mea, ca un iertător Atotbun şi îndurat.

Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul, ca să petrec bine şi creştineşte în această săptămână şi să nu mai păcătuiesc Ţie, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul nici cu fapta întru mărirea şi onoarea Învierii Tale celei de-a treia zi şi a venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra Apostolilor.

Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stăpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele şi să mă îndreptez cu mărturisirea; iar în ora morţii să fiu aflat pregătit, cuminecat şi cu inima curată, şi să fiu aflat demn de Împărăţia Ta cea veşnică. Amin.

Rugaciunea de Sambata

Rugaciunea de Sambata

Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.

Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.

Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: O, fericiti servitori ai lui Dumnezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.

Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin!!!

Rugaciunea de Vineri

Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!

Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.
Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin!!!

RUGACIUNEA DE MIERCURI!!!

RUGACIUNEA DE MIERCURI!!!

Preaputernice si iubitul meu Doamne! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut om din Sfanta Fecioara in pestera si ca Te-ai vandut cu treizeci de arginti de ucenicul Tau cel viclean, pentru ca sa ne rascumperi pe noi pacatosii din mainile celui rau. Pentru acesta Te rog sa Te milostivesti asupra mea pacatosul si sa ma rascumperi pe mine vanzatorul si in toate zilele, ucigasul. Si aceasta sa o faci, te rog, pentru ca sa cinstesc Nasterea Ta cea Sfanta si sa ma inchin Dumnezeirii Tale; D-ami Doamne iertare pacatelor mele cele multe si puterea sa stau impotriva relelor trupului si ale sufletului meu. Primeste acesta mica a mea rugaciune si smerita meavointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat si ma amarasc, pentru ca Te-am mahnit peste masura. Inca ma aduc pe mine Tie, si de voia mea ma dau in mainile Tale, pentru ca sa ma pedepsesti precum mi se cade si sa ma tamaduiesti cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru ca altul nu poate sa ma vindece, fara numai Tu, Dumnezeul meu si Ziditorul meu. La Tine, drept aceea, am toata nadejdea mea crezand ca, precum ai primit sa te vinzi pentru mine, asa imi vei darui si acum mila Ta, sa ma rascumperi din vesnice munca si sa ma asezi intru Imparatia Ta. Nu te departa de la mine, carele sunt mai rau vanzator decat Iuda; nu ma lasa sa am in inima mea cugetele cele desarte ale pacatului; nu ma slobozi sa Te imbratisez si sa Te sarut cu sarutare vicleana si cu si cu buze spurcate, nici sa-Ti zic: “Bucura-Te, Invatatorule”, cu gura mea cea spurcata, nica sa Ta mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele faradelege, nici sa te batjocoresc cu gandurile mele rele, precum faceau vrajmasii Tai, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea pacatoasa, sa Te spal, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc sa aud si eu din gura Ta cea dulce: “Iertate iti sunt pacatele!”AMIN!!!

Rugaciunea de Luni

Rugaciunea de Luni

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!
O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.

Cat de mare este valoarea ta - povestioara cu talc

Cat de mare este valoarea ta - povestioara cu talc

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.

Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra.

Parohia Ortodoxa "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil": *** SECRETELE PREOTILOR SI A EPISCOPILOR ***

Parohia Ortodoxa "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil": *** SECRETELE PREOTILOR SI A EPISCOPILOR ***

*** SECRETELE PREOTILOR SI A EPISCOPILOR ***

Sa nu comentati daca nu cititi tot si cu atentie , ..este mult dar se merita
Trebuie să spun din start, pentru toți iubitorii de bârfe, că acest articol nu face nicio dezvăluire ”senzațională” şi nici nu scoate la iveală vreo faptă rea a celor care slujesc în Biserica Ortodoxă, ci pur şi simplu dezbate la nivel general problema faptelor reprobabile cu caracter secret, pe care le fac unii clerici, fie ei preoţi sau episcopi, și care au urmări negative în popor.

Acest articol îi vizează în primul rând pe clerici, dar nu ca o acuză ci ca un semnal de alarmă că noi, poporul, oamenii simpli din Biserică, vedem şi auzim tot sau aproape tot ce se întâmplă în viaţa celor care slujesc la altar, chiar dacă se încearcă ascunderea aspectelor nedemne ale vieţii. Tot de la început fac precizarea că articolul vizează doar pe acei clerici care au ce ascunde, şi a căror fapte sunt de ruşine şi nu pot fi aduse la lumină. Nu vreau sa generalizez, căci ar fi o mare greșeală, deoarece avem mulți clerici vrednici de toată lauda, dar cine se va simți cu musca pe căciulă, va fi vizat. Însă vizat nu de mine, ci de glasul propriei conştiinţe, de dreptatea lui Dumnezeu, de „securea (care) stă la rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” (Matei 3, 10)

Sunt preoţi care nu au secrete şi care sunt sinceri în tot ceea ce fac, şi pentru că au o viaţă curată nu le este teamă ca faptele lor să iasă la lumină. Dumnezeu îi ştie pe fiecare din ei. La fel sunt și preoţi care fac misiune prin familiile lor şi întăresc în credință întreaga parohie, atât prin cuvânt cât mai ales prin faptă, dar sunt deasemenea preoţi care dărămă ceea ce au zidit la predică, prin propriile fapte necreştine sau prin faptele nedemne ale soţiei sau copiilor lor. Dumnezeu îi ştie pe fiecare!

Cât priveşte pe unii episcopi, pe cei pe care i-am cunoscut personal şi pe cei de care am auzit, am aflat că au secrete, şi nu mi-a fost dat să aud până acum de un episcop a cărui viaţă să fie deschisă ca o carte. Ciudat! Chiar ei, care primesc atâta slavă de la oameni, atâta respect, şi atâta har de la Dumnezeu, chiar ei sunt cei care se afişează ca persoane închise şi cu teamă de a se apropia de oameni în mod real, nu doar la suprafaţă. Hristos era mereu înconjurat de mii de oameni, mulţumile îl urmau oriunde, iar astăzi episcopii nu mai au curajul nici să invite un sărac în casa lor. Sunt oameni ai străzii care stau în frig pe lângă palatele episcopilor. Astăzi episcopii stau la masă cu oamenii politici, nu cu săracii. Palatele episcopale sunt saloane de primire pentru primari, senatori, deputaţi, miniştri şi oameni de afaceri dar nu și pentru ciungi, orbi, şchiopi, săraci şi toți năpăstuiții lumii. Dar Hristos Domnul, Arhiereul cel Veșnic și Capul Bisericii se identifică în primul rând tocmai cu sărmanii: ”Întrucât ați făcut unora dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40)

Pe mine mă doare asta foarte mult! Totuşi în predicile de la amvon auzim cu totul altceva.

Preotul şi episcopul sunt persoane publice şi foarte expuse în societate. Oamenii văd şi analizează fiecare gest al lor cu o atenţie mult mai sporită decât gesturile unui simplu mirean, pentru că toţi aşteaptă să simtă ceva dumnezeiesc în comportamentul lor pe măsura veșmintelor pe care le poartă dar mai ales pe măsura misiunii care li s-a încredințat. Poporul aşteaptă să vadă cum Harul lui Dumnezeu primit la hirotonie lucrează prin preoţi, nu doar la Sfânta Liturghie sau la săvârşirea Sfintelor Taine ci şi pe stradă, acasă și în societate. Oamenii, fie ei credincioși sau nu, au aşteptări mult mai mari de la clerici decât de la mireni!

Din acest motiv, orice mică scăpare din comportamentul lor este hiperbolizată şi va circula foarte repede din gură în gură. Cercetătorii de marketing spun că un client fericit cu experienţa pe care a avut-o după cumpărarea un produs sau a unui serviciu, va împărtăși experienţa sa la două persoane în medie. Pe de altă parte, un client nefericit, care a fost dezamăgit de produsul şi serviciul cumpărat, va povesti dezamăgirea sa la 10 persoane în medie. Prin urmare „păcatele” firmelor sunt de 5 ori mai promovate decât „virtuţie” lor, şi este logic să fie așa pentru că oamenii percep binele ca stare de normalitate şi nu se simt constrânşi să-l povestească, pe când răul îl percep ca pe o anomalie a societăţii şi povestindu-l încearcă să-i îndepărteze şi pe alţii de el, şi indirect încearcă să-l elimine prin atenționare.

Se întâmplă acelaşi lucru şi în cadrul relațiilor pacienți-doctori, și în cadrul relațiilor elevi-profesori, dar mai ales în cadrul relaței popor-clerici: faptele de rușine ale clericilor sunt mai puternic răspândite în popor decât faptele lor bune. Mai ușor se ține minte o faptă rea decât zece fapte bune ale aceleiași persoane. Astfel, uneori patimile clericilor smintesc mai mult decât zidesc virtuţile lor. De aceea ne cere Hristos Domnul să fim desăvârşiţi, ca binele nostru să nu fie slăbit în putere de răul din noi. Acesta este motivul pentru care preotul trebuie să împlinească în viaţa sa tot ceea ce propovăduieşte, pentru că altfel mesajul propovăduirii devine din ce în ce mai diluat, mai slab şi mai ireal în raport cu faptele de rușine. Oamenii se smintesc când văd clerici care nu sunt consecvenți cu învățătura pe care o propăvăduiesc, până într-acolo încât ajung să arunce cu mizerie chiar și în credința propăvăduită.

Sunt preoţi şi episcopi care cred că au secrete pe care oamenii nu le ştiu, sau cred că doar foarte puţine persoane din jurul lor le cunosc. Ceea ce nu realizează este că bârfele despre faptele rele circulă mai repede decât ar dori. Un singur om este de ajuns să ştie ceva rău, iar acel om va împărtăşi „secretul” cu alt om de mare încredere de lângă el, care la rândul lui va împărtăşi şi el secretul cu alţi doi prieteni, și care vor duce vestea tot aşa până ce ”secretul” va deveni public. Astfel, în câteva zile, sute de oameni din toate colţurile lumii află nişte „secrete” pe care clericii în cauză cred că le ţin bine ascunse. Chiar Hristos Domnul zice că „nimic nu este ascuns care să nu iasă la iveală”.

Credincioșii află până la urmă totul și drept urmare se smintesc, iar în sufletele lor se nasc resentimente, repulsie și atitudini anticlericale, adică un efect al lui ”semeni vânt și culegi furtună”.

Să nu ne mai înşelăm că putem face păcatul fără urmări deoarece totul iese la iveală. Şi când zic tot mă refer la tot. Există o singură soluţie: să nu mai păcătuim, doar aşa oamenii nu se vor sminti și îndepărta de Biserică.

Atunci când un cleric face nelegiuri, chiar acele persoane cu care a „colaborat” vor fi cele care vor acuza public starea precară a moralităţii clericilor, adică la nivel generalizat, ca să nu-și dea de gol propria complicitate. Am auzit oameni de afaceri şi politicieni care acuză preoţii şi episcopii de comportament imoral. Ba aş putea spune că tocmai ei, partenerii de afaceri ai clericilor, sunt cei care propovăduiesc societăţii sus şi tare că: „popii sunt hoţi”.

Trebuie să fii naiv să crezi că cei cu care te-nvoieşti la rău vor tace din gură și nu vor face reclamă la ceea ce au văzut. Sunt şi ei oameni, au şi ei aşteptări, vor şi ei să se mântuiască, au şi ei copii de botezat şi tineri de căsătorit. Au şi ei probleme de suflet, deci la preot vor ajunge, şi au şi ei pretenţia să ajungă în faţa unui om sincer şi curat. Gândiţi-vă ce părere au soţia împreună cu copiii unui afacerist, despre preotul cu care soţul/tatăl tocmai a făcut un compromis de natură economică.

Este și acesta un motiv pentru care se duce de râpă credinţa în Dumnezeu a oamenilor simpli, pentru că există slujitori ai alterelor care se străduie să obţină fonduri de la oameni de afaceri sau de la politicieni dar se compromit uneori în diverse feluri pentru asta, apoi construiesc o biserică şi o cantină socială, deși în spate dărâmă sufletele a sute sau mii de oameni.

Credeţi-mă, sunt fapte ale unor preoţi din Banat care smintesc oamenii din Dobrogea. Şi ştiţi de ce? Pentru că oamenii îi ştiu pe toţi ca preoţi şi nu-i interesează că sunt din Timişoara sau din Cluj, ei ştiu doar că slujitorii Bisericii îi dezamăgesc.

Aș vrea să subliniez încă odată că articolul de față are scopul de a trage un semnal de alarmă, acela că oamenii se smintesc de faptele rele ale clericilor pe care aceștia le cred bine ascunse. Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, ies din sânul Bisericii în tăcere, pe nesimțite, lăsând în clericilor falsa percepție că totul este bine.

Tot cu această ocazie amintesc că motivul pentru care unii preoţi nu mai poartă reverendă în diferite ocazii, este pentru că oamenii se vor uita cu alţi ochi la ei, și vor avea așteptări pe care preoții respectivi simt că nu le pot îndeplini, deși condiția de preot o cere. Preoţii când sunt în restaurant, ştiu că oamenii vor trage cu ochii în farfuria lor şi vor vedea friptura pe care o mânâncă vinerea, în zi de post, știu că vor vedea maşina de lux pe care o au în proprietate şi alte asemenea.

Nu vreau să denigrez slujitorii Bisericii ci urmăresc să stârnesc un sentiment de ruşine în conştiinţe celor care ne îndepărtează de Dumnezeu prin faptele lor. Nu ştiu câţi dintre ei sunt aşa... Dumnezeu îi ştie. Dar vreau doar ca ei să conştientizeze că oamenii vorbesc şi află foarte multe lucruri, lucruri care le alimentează îndreptățirea de sine, patima bârfei, a clevetirii și în final îi îndepărtează pe oameni din sânul Bisericii.

Prin tot ce face ca preot/episcop şi ca om, viaţa însăși a unuiunuicleric este o carte deschisă de pedagogie creştină, din care fii Bisericii învaţă în fiecare zi.

Pr. Savatie - Despre judecarea preotilor si gandul cel bun (smerit)

Sursa:Faceebook