„Dacă nu veți ierta celorlalți greșelile săvârșite împotriva voastră,
nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșelile voastre”,
a grăit Domnul. Cine nu iartă celorlalți? Dreptul sau, mai bine zis,
cel care se socotește drept. Unuia ca
acestuia nu-i rămâne altceva de făcut decât să judece și să rostească
doar osânde, cerând pedepse pentru vinovați. Dar cel care se simte
păcătos are treabă cu faptele celorlalți? Nu i se va răsuci oare limba
de va osândi pe altul și-i va cere ispășire, atunci când conștiința îl
mustră neîncetat și îl amenință cu dreapta judecată a lui Dumnezeu?
Așadar, nu e mai bine să păcătuim decât să facem pe drepții? Trebuie să
te îngrijești în tot chipul de faptele dreptății; însă, oricât ai fi de
drept, să ții minte că ești un rob netrebnic – și asta fără să ai
cugetul împărțit ( adică înainte să stea gândul că ești netrebnic, iar
în spate să se ascundă simțământul că ești drept), ci cu simțirea
deplină a netrebniciei tale. Atunci când vei ajunge aici ( și aici
trebuie să ajungi treptat, fiindcă nu este o stare care se dobândește
dintr-o dată ), oricât ar fi greșit împotriva ta fratele tău, nu-i vei
cere socoteală, întrucât conștiința îți va repeta: ,, Și mai mult
meriți, mai rău trebuia să-ți facă”, și vei ierta; iar dacă vei ierta,
însuți te vei învrednici de iertare.
Și așa toată viața; iertare pentru iertare, și la judecată vei căpăta în schimb desăvârșita iertare.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)( Efes. 3,18-21; Mc. 11, 23-26).
Și așa toată viața; iertare pentru iertare, și la judecată vei căpăta în schimb desăvârșita iertare.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)( Efes. 3,18-21; Mc. 11, 23-26).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu